|
|
PICTURILE LUI GABRIEL STAN
...„Posedând
o reala maiestrie tehnica si un apetit pentru lumina, Stan îsi
arunca culorile cu virtuozitate pe pânza, elaborând
un figurativ aproape fantastic, încarcat de simboluri. Are
o stiinta care în anumite opere flirteaza cu hiper-realismul.
Însa pictura lui Stan este, înainte de toate, o privire
asupra lumii, aceea lume pe care însasi pictura lui o încarca
de si cu energie si sensibilitate. Exista ceva exploziv în
uimitorul lui mod de a picta Muntele Saint-Michel sau Saint Malo,
- <<doua locuri ce l-au marcat atunci când a vizitat
regiunea Bretagne. El a fost în egala masura interesat si
de bonetele purtate de bretone.>>”
Gérard Pernon
„Ouest France“ 31 martie 1999 |
 |
ARTISTUL
ROMÂN AL ANILOR '90
GABRIEL STAN INTRA ÎN PROFUNZIMILE SPIRITULUI Gabriel
Stan, un artist român, a formulat o metodologie foarte speciala.
Prin picturile sale, el încearca sa explice diverse fenomene,
plecând de la mai multe puncte de vedere: fizica, matematica,
astrologie, mitologie si religie. Conduce spectatorul dincolo de
sensurile conventionale ale spatiului si timpului.
Înainte de a începe pictura, el îsi impune sa înteleaga domeniul propriei cautari.Inventivitatea tehnicilor lui - atât cerebrale cât si tactile - este expresia personalitatii sale. În seria „Saptamâna Primordiala”, descrie fiecare zi ca o lume independenta, de la care avem proiectii în somn. Aceasta serie înseamna zilele saptamânii reprezentate ca ambivalente - o pânza pentru zi, alta pentru noapte. Saptamâna este alcatuita din sapte zile si este explicata prin intermediul matematicii. Fiecare zi este guvernata de alta planeta. Oricine poate rememora în subconstientul sau cele sapte universuri cosmice care exista simultan. Joi este o zi puternica, o zi a focului viu si rosu. Pentru G. Stan, Joia este „A patra dimensiune universala. O percepem în visele noastre.” În „Joi”, cele doua picturi sunt numite „Dansul Focului” si „Ziua lui Jupiter”. Magia picturilor salasuieste în efectele lor optice. Întâlnim o senzitivitate speciala. Cele doua siluete din „Ziua lui Jupiter” sunt prinse într-un suvoi de culoarea focului. Singura figura din „Dansul Focului” este un dervis rotindu-se suspendat între cer si pamânt. Exista un mister, o anumita singuratate si un simbolism ezoteric în aceste figuri. Culoare este aplicata dens, ca o revarsare. Picturile au impactul visceral egal cu acela al lui Francis Bacon. Elizabeth Exler, critic de arta "Manhattan Arts", New York sept. - oct. 1992 |
 |
JOCURILE
MAGICE ALE LUI GABRIEL STAN
Arta
lui Gabriel Stan contine în sine anumite dificultati în
încercarea de a o descifra, sub forma unor cuvinte. Aceasta
arta este, în principiu, în afara literaturii, ea traieste
printr-o existenta plastica interioara libera, se adapa natural
din „prezentul” vietii si se cufunda din nou în
spatiile infinite ale inconstientului. Compozitia lui Gabriel Stan
pastreaza în sine o lume a unor naturi spirituale misterioase.
Instrumentarul artistului cuprinde în sine vise, asocieri libere, sugestivitatea memoriei, iluminarea straturilor fundamentale ale subconstientului, când omul intra într-un dialog veritabil cu lumea, câteodata chiar contopindu-se cu ea, nesocotind conceptia stilului, facând incursiuni în cele mai intime si interzise sfere ale psihicului. În aceasta viziune unica consta universalitatea autentica a imaginilor ce ilustreaza concretetea emotiei si care deschide modele universale ale spatiului, când vederea optica si distantata nu este un arbitru spiritual. Acest lucru reprezinta, fara îndoiala, poetica începuturilor vesnice si neschimbate ale lumii, care trec, ca si catharsisul, prin haos si analogie si care conduc, în final, la arhetipuri profund creatoare si constructive. Eternul în opera lui Gabriel Stan se manifesta într-o reîntoarcere ritmica la unele si aceleasi motive, care reprezinta labirinturi, tunele, spatii si orase magice, bazine cu apa si scari, care genereaza scheme primare de istorie si existenta. Si în aceasta consta, fara îndoiala, ideea principala a operei sale - ideea unicitatii spiritului care vietuieste în destinele lumii si ale omenirii si care se reflecta în destinele unei personalitati definite -, în patrunzatoarele chipuri feminine pictate de artist. Misterele lui Gabriel Stan se desfasoara în imponderabilitate, într-o atmosfera de vis, patrunsa de o stralucire verzui-lunara. Aici, însasi tehnologia picturii artistului se contopeste în mod natural cu topografia virtuala a compozitiei, completând-o cu noi sensuri si forme. Forma îsi pierde patosul emotional, creând un fenomen de stari catastrofice, configuratia ei dizolvând într-un vârtej frenetic realitatea, reamplasând raporturile si proportiile lumii. În acest sistem pictural nu se regaseste altceva decât limbajul universalizarii si al anularii oricaror granite, limbajul apropierii dintre structurile semnelor si imaginilor, al realitatii cosmice si nemijlocite, în care totul este înzestrat cu o energie supratemporala. Pictorul demonstreaza posibilitatea existentei simultane în spatii temporale diferite, când cufundarea în trecut si lansarea în viitor coincid din punct de vedere organic, când amintirea si prezicerea sunt reciproc complementare. Gabriel Stan îsi returneaza arta catre o sinteza pierduta si catre unicitatea spatiului si timpului, a imaginilor plastice si lingvistice ale materialitatii sensurilor, în care imaginile memoriei culturale si intuitive se contopesc într-un aliaj miraculos, organic si enigmatic. Vitali
Piatinbov
New-York 24 aprilie 2000 (ASTRA) |
| Home |
