"Kron"

Dumnezeu a urzit asezarile omenesti din jurul Tâmpei, precum aparenta unei pânze stravechi cu latunoaie, în a carei tesatura si rarituri rasar culorile mirifice ale toamnei, facându-ne sa credem ca Brasovul este cea mai importanta vama a toamnei. Ai câteodata sentimental ca batrâna Doamna, dupa ce si-a platit obolul în Poiana Brasov, a coborât si s-a culcusit la umbra Tâmpei, într-un fel de întoarcere definitiva acasa în locurile sale natale. Fenomenul acesta inefabil, noroceste vechea cetate cu o poezie unica, indescriptibila. Arhitectura naturala a locului a oferit dintru-începuturi un masiv "zgârie nori", devenit cetate a primilor locuitori datorita fortificatiei naturale si a sansei de a observa întreaga Tara a Bârsei . De asemenea, posibilitatile de a admira de sus construirea cetatii Brasovului, a facut ca aceasta sa se dezvolte destul de armonios, înca de la primele ei variante din lemn. Astfel, totul a fost si este legat subtil de Tâmpa, care a devenit cel mai important symbol al Brasovului. Magnetismul deosebit al Tâmpei nu este numai pluvial, exista si un magnetism optic. Circulând prin oras, câmpul visual îti este baricadat de masivitatea formei abrupte a acestui ciudat munte, care capata noaptea un romantism de început de lume. Importanta sa vizuala a fost speculata cel mai mult în vremea când orasul a purtat numele dictatorului sovietic Stalin. Atunci, pe Tâmpa era inscriptionat agresiv acest nume cu ajutorul unor pâlcuri de brazi plantati special. S-a încercat si în acest mod impregnarea fricii în subconstientul brasovenilor. Teroarea acestui nume vizualizat în spatiul de zi cu zi al locuitorilor era bineînteles acompaniata si de o statuie masiva din bronz a lui Stalin, cu manta, sapca si cizme, asezata în locul unde s-a aflat ceasul cântator din fata Prefecturii, înlocuit în present de un panou publicitar. Orasul Stalin a ramas înscris doar în certificatele de nastere ale acelor vremuri … Timpul a sters acest kitsch politic.
O alta forma de magnetism aproape oniric îl ofera Tâmpa prin forma de potcoava generata în jurul ei, despartind orasul în doi poli: un labirint vechi, istoric si un altul nou, absurd, al blocurilor impersonale. Labirintul vechi îsi pierde radacinile la Pietrele lui Solomon, Valea Rece, având un fir al Ariadnei prin râul Kron. Este un labirint ce pare o friza pictata în care casele stau la santinela, agatate si suprapuse pe dealuri, cu un miros de izma si igrasie. Labirintul scheian pare o adevarata amfoza coresiana ce se prelungeste cu umbra Bisericii Negre. Celãlalt pol, labirintul "cutiilor" de locuit arata ca o histograma si are si el un fir al Ariadnei: râul Timis, care curge ascuns privirilor, mai mult prin si pe sub întreprinderile din zona. Aceasta parte a orasului avea si ea în trecut farmecul ei. Zona a devenit tot mai impersonala, mai ales dupa defrisarea plopilor de pe Calea Bucurestilor. În trecut aceasta principala poarta de intrare în oras creea, prin acel tunnel de verdeata disparut, impresia reîntoarcerii în timp…
Daca nomenul a generat mereu destin, daca forma imprima câmpuri energetice stiute sau nu, în mod sigur faptul ca Brasovul se afla în centrul tarii nu poate fi decât relevarea unei tainice oglinde interioare de destin clocotit si istorie haiduceasca. Elementul cel mai dramatic si straniu din istoria acestui oras este destinul Bisericii Negre. Biserica Sfintei Fecioare Maria îsi schimba numele în urma groaznicului incendiu ce a pustiit orasul în 1689. O imensa Biserica Neagra ca o umbra a Tâmpei devine memoria împietrita a prapadeniilor lui Dumnezeu. Fortificarea prin foc a bogatiilor accumulate aici este de fapt o pedeapsa a trufiei si vanitatii fostilor negustori si vamesi. Semnificatia acestui avertisment îsi are nobletea unui cavaler medieval împetzit cu moartea. Toata copilaria mea am crezut ca heraldica vechii steme a Brasovului ascunde un secret teribil. Coroana reprezentata pe acest blazon "este Coroana împaratului biblic Solomon si a fost adusa si ascunsa aici de cavalerii teutoni. Ea zace si acum, <<comoara nestiuta>>, îngropata undeva la radacinile unui copac secular". Dincolo de visele copilariei, în mod sigur comoara acestui oras nu este îngropata undeva sub Tâmpa, ci în Crona inimilor brasovenilor. Frumusetea, Tristetea, Toamna, Ploaia si Calmul Brasovului sapa adânc un fel de histerezis sufletesc de care nu scapa nimeni. Trecatorii si numaratorii de inele dendografice ale împaratescului copac dezradacinat, vin si pleaca dar inevitabil se reîntorc mereu aici, precum Toamna, la ea acasa.

Gabriel Stan

"Michael Weis"

"Kertsch"

"Ecaterina"

"Black Church"